- subordonáre
- (log. şi subordináre) s. f. (sil. mf. sub-), pl. subordonäri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
subordonáre
Look at other dictionaries:
subordonare — SUBORDONÁRE, subordonări, s.f. Acţiunea de a subordona şi rezultatul ei; dependenţă. ♦ (log.) Raport de concordanţă între două noţiuni, de la noţiunea subordonată speciei la noţiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice… … Dicționar Român
dependenţă — DEPENDÉNŢĂ, dependenţe, s.f. Situaţia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. – Din fr. dépendance. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dependenţă ≠ autonomie, independenţă, neatârnare, suveranitate Trimis de siveco,… … Dicționar Român
frază — FRÁZĂ, fraze, s.f. 1. Îmbinare de propoziţii, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăţi. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr o succesiune de… … Dicționar Român
ierarhie — IERARHÍE, ierarhii, s.f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcţiilor, a autorităţilor etc. inferioare faţă de cele superioare. – Din fr. hiérarchie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IERARHÍE s. nivel, rang, scară,… … Dicționar Român
afilia — AFILIÁ, afiliez, vb., I. refl. (Despre organizaţii, instituţii etc.) A se alătura altei organizaţii, instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [pr.: li a ] – Din fr. affilier. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa … Dicționar Român
hipotaxă — HIPOTÁXĂ s.f. (lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HIPOTÁXĂ f. lingv. Procedeu de legătură între propoziţii dependente sintactic. /<fr. hypotaxe Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
insubordonare — INSUBORDONÁRE, insubordonări, s.f. Nesupunere la ordinele autorităţilor superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1 +subordonare (probabil după fr. insubordination). Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INSUBORDONÁRE s.… … Dicționar Român
sintagmă — SINTÁGMĂ, sintagme, s.f. Unitate semantico (semantic) sintactică stabilă, formată dintr un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p.ext. locuţiune; expresie. – Din fr. syntagme. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
subsumare — SUBSUMÁRE, subsumări, s.f. Acţiunea de a subsuma şi rezultatul ei; includere, încadrare, subordonare. – v. subsuma. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUBSUMÁRE s. v. subordonare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
centralism — CENTRALÍSM s.n. Sistem de organizare administrativă, economică sau politică, potrivit căruia instituţiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituţiilor centrale şi lucrează după dispoziţiile acestora. ♦ (Ieşit din uz) Centralism… … Dicționar Român
